În pragul Centenarului Marii Uniri, ne-am imaginat România ca fiind reperul permanent de încredere pentru cetățenii săi: România – țara europeană, puternică, având un cadru legislativ funcțional, dezvoltat pe principiile statului de drept; România – statul responsabil care concepe și aplică politici și programe publice în folosul și pentru binele cetățenilor; România – statul solid ale cărui instituții publice răspund în fața contribuabililor, în spiritul autocriticii și al îmbunătățirii continue; România – societatea democratică și pluralistă, care-și respectă oamenii.
Încercând să surprindă câteva elemente marcante cu privire la îmbunătățirea politicilor publice și a programelor și implicit a gestionării fondurilor publice naționale și europene, volumul aduce în prim plan întrebări și frământări actuale privind evaluarea politicilor și programelor, răspunderea publică și perspectivele culturii organizaționale în administrația publică românească.
Pe fondul lipsei unei legaturi directe si vizibile intre cheltuirea banilor publici si cetateni si in contextul nevoii de imbunatatire a interventiilor publice, lucrarea analizeaza starea de fapt privind utilizarea evaluarii in administratia publica centrala romaneasca.